Cutremurele, cu magnitudini de 6,5 și 5,8 pe scara Richter, au lovit în interval de câteva ore, provocând prăbușirea a sute de clădiri și lăsând mii de oameni fără adăpost. În Caracas, capitala țării, efectele au fost resimțite puternic, iar parcurile au devenit rapid locuri de refugiu improvizat. Unul dintre acestea, Parcul „Los Caobos”, a fost transformat într-un spațiu dedicat exclusiv copiilor, unde aceștia pot uita pentru câteva ore de frică și incertitudine.
Voluntarii, în mare parte psihologi, educatori și tineri din comunitate, au organizat ateliere de joacă, dans și pictură pe față. „Când un copil își pictează fața cu un fluture sau un supererou, el își asumă o altă identitate, una care nu este marcată de cutremur”, explică Maria Gonzalez, psiholog voluntar. „Jocul este cel mai puternic instrument de vindecare pentru un copil. Îi ajută să proceseze emoțiile și să își recapete sentimentul de control.”
Activitățile includ și sesiuni de desen, unde copiii sunt încurajați să își exprime sentimentele prin culori și forme. „Am desenat o casă care nu se mai clatină”, spune micul Andres, de 7 ani, arătând cu mândrie creația sa. Pentru părinți, aceste momente sunt o gură de aer. „Nu am unde să-mi duc copiii, casa este prea periculos de șubredă. Aici, măcar știu că sunt în siguranță și că cineva are grijă de ei”, mărturisește o mamă.
Inițiativa face parte dintr-un efort mai amplu al organizațiilor neguvernamentale și al autorităților locale de a oferi sprijin psihosocial în zonele afectate. În lipsa unor resurse suficiente, voluntarii au strâns jucării, cărți de colorat și materiale pentru activități creative. „Nu avem mult, dar ceea ce avem punem la dispoziția copiilor. Fiecare zâmbet este o victorie”, spune Carlos, unul dintre coordonatori.
Venezuela se confruntă deja cu o criză economică și socială profundă, iar cutremurele au agravat situația. Mii de oameni dorm în corturi sau în mașini, de teama replicilor. În acest peisaj sumbru, parcul „Los Caobos” devine un simbol al rezilienței. „Nu putem opri cutremurele, dar putem oferi copiilor un spațiu unde să se simtă din nou copii”, adaugă Maria.
Pe lângă activitățile recreative, voluntarii oferă și consiliere psihologică părinților, ajutându-i să înțeleagă cum să vorbească cu copiii despre dezastru. „Mulți părinți sunt copleșiți și nu știu cum să abordeze subiectul. Le explicăm că este important să asculte temerile copiilor și să le ofere siguranță”, explică psihologul.
Parcul funcționează zilnic, de dimineața până seara, iar numărul de copii participanți crește pe zi ce trece. „La început erau doar câțiva, acum avem peste 50 de copii în fiecare zi”, spune Carlos. „Este o muncă grea, dar când vezi cum un copil care plângea acum o săptămână râde astăzi, știi că merită.”
În timp ce autoritățile încearcă să gestioneze criza umanitară, inițiativele de bază, precum acest parc, arată că solidaritatea poate face diferența. „Nu avem nevoie de multe resurse pentru a aduce bucurie. Uneori, doar o mână de creioane colorate și un zâmbet sunt suficiente”, concluzionează Maria.
De ce este important:
Acest articol evidențiază modul în care comunitățile afectate de dezastre naturale pot găsi soluții creative și accesibile pentru a sprijini sănătatea mentală a copiilor. În contextul crizei din Venezuela, unde resursele sunt limitate, astfel de inițiative demonstrează că sprijinul psihosocial nu necesită neapărat infrastructură costisitoare, ci mai degrabă implicare și empatie. Este un exemplu de reziliență și solidaritate care poate inspira și alte comunități aflate în situații similare.
