Grupurile anti-imigranți acuză autoritățile că nu fac suficient pentru a controla fluxul de persoane fără acte. În replică, Ramaphosa a declarat că gestionarea imigrației este responsabilitatea exclusivă a statului și a respins orice formă de vigilentism. „Nu vom permite ca justiția să fie făcută de grupuri înarmate”, a spus el într-un discurs recent. Cu toate acestea, violențele izbucnite în trecut împotriva străinilor – acuzați adesea că „fură locurile de muncă” sau că sunt implicați în infracțiuni – arată că problema este departe de a fi rezolvată.
Pentru a înțelege mai bine această situație complexă, am discutat cu trei experți: William Gumede, profesor asociat la Școala de Guvernare a Universității Witwatersrand; Nomvula Mokonyane, prim-secretar general adjunct al partidului de guvernământ ANC; și Richard Pithouse, cercetător principal la Centrul Global pentru Studii Avansate.
William Gumede subliniază că imigrația în Africa de Sud este un fenomen istoric, dar amploarea actuală este fără precedent. „Țara noastră a fost întotdeauna un magnet pentru vecinii săi, datorită economiei relativ puternice. Însă, în ultimii ani, numărul imigranților ilegali a crescut dramatic, iar infrastructura noastră – locuințe, sănătate, educație – nu face față.” El adaugă că guvernul ar trebui să implementeze o politică mai clară de azil și imigrație, dar și să combată corupția care permite intrarea ilegală.
Nomvula Mokonyane, din partea ANC, apără poziția guvernului. „Nu putem tolera vigilentismul. Avem legi și instituții care trebuie să funcționeze. În același timp, recunoaștem că există probleme reale legate de securitate și economie. De aceea, am lansat operațiuni de control în zonele cu concentrație mare de imigranți, dar fără a încălca drepturile omului.” Ea menționează că guvernul colaborează cu țările de origine pentru repatriere, dar procesul este lent.
Richard Pithouse oferă o perspectivă mai critică. „Retorica anti-imigranți este alimentată de politicieni care caută țapi ispășitori pentru eșecurile proprii. Șomajul în Africa de Sud este de peste 30%, iar inegalitatea este una dintre cele mai mari din lume. În loc să abordeze cauzele structurale, se aruncă vina pe străini.” El atrage atenția că violențele din 2008 și 2015, soldate cu zeci de morți, ar putea reveni dacă nu se iau măsuri urgente.
Pe lângă aceste opinii, trebuie menționat că Africa de Sud găzduiește milioane de imigranți din Zimbabwe, Mozambic, Somalia și alte țări africane. Mulți dintre ei trăiesc în condiții precare, în tabere informale sau în cartiere sărace. Economia sud-africană, deși cea mai dezvoltată de pe continent, nu reușește să creeze suficiente locuri de muncă nici măcar pentru propriii cetățeni. Astfel, tensiunile sunt inevitabile.
În fața termenului limită de 30 iunie, guvernul a desfășurat poliția în zonele cu risc, dar nu a anunțat măsuri drastice. „Nu vom face raiduri în masă”, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne. „Vom acționa conform legii, dar și cu umanitate.” Cu toate acestea, organizațiile pentru drepturile omului avertizează că atmosfera de teamă îi determină pe mulți imigranți să plece de bunăvoie, chiar dacă au documente legale.
De ce este important:
Această situație nu este doar o problemă internă a Africii de Sud. Ea reflectă o criză globală a migrației, în care țările dezvoltate sau emergente se confruntă cu valuri de oameni care fug de sărăcie, conflicte sau schimbări climatice. Modul în care Africa de Sud gestionează această criză va fi un precedent pentru întregul continent. Dacă vigilentismul și violența devin norma, se va crea un efect de domino în țările vecine. Pe de altă parte, dacă guvernul reușește să implementeze politici echilibrate, care să protejeze atât cetățenii, cât și imigranții, ar putea deveni un model de urmat. În plus, stabilitatea Africii de Sud este crucială pentru economia regională – orice destabilizare ar afecta comerțul, investițiile și securitatea în Africa Australă. De aceea, comunitatea internațională urmărește cu atenție evoluțiile de la Pretoria.
