Departamentul de Stat al SUA a declarat, într-un comunicat, că Rubio și Haftar „au discutat despre eforturile conduse de libieni de a unifica instituțiile militare, economice și politice ale țării” și despre „posibilele căi de cooperare pentru a promova unitatea și pacea în Libia”. „Secretarul și-a exprimat aprecierea pentru eforturile liderilor libieni de a depăși diviziunile și de a avansa spre unitate”, se mai arată în comunicat. „Statele Unite vor rămâne în fruntea eforturilor diplomatice pentru a sprijini unitatea libiană și a crea condițiile pentru un guvern ales democratic, capabil să conducă Libia înainte.”
În aprilie, SUA au contribuit la medierea unui acord pentru cheltuieli unificate între cele două guverne rivale din Libia. Acordul a acoperit salariile pentru angajații din sectorul public și Corporația Națională de Petrol. De asemenea, Washingtonul încearcă să stabilească o cooperare militară între guvernele din estul și vestul Libiei. Anul trecut, forțe loiale ambelor guverne au participat la exerciții comune cu armata americană în orașul costier central Sirte.
Libia a intrat în haos și război civil după ce o revoltă armată sprijinită de NATO l-a răsturnat pe fostul lider Muammar Gaddafi în 2011. Actuala guvernare fragmentată își are rădăcinile în 2014, când libienii au ales un nou corp legislativ, numit Camera Reprezentanților, cu o prezență scăzută la vot pe fondul ciocnirilor dintre grupări armate. O instanță superioară din Tripoli a declarat invalidă Camera Reprezentanților, care se mutase în estul Libiei după ce grupări armate au preluat Tripoli. Dar corpul legislativ nu s-a dizolvat. În schimb, a sprijinit un guvern rival în est, susținut ulterior de LNA, formată de Khalifa Haftar, tatăl lui Saddam.
Haftar cel bătrân a fost ofițer superior în armata libiană sub Gaddafi, dar a dezertat și s-a mutat în SUA în 1990, după ce a fost capturat de forțele ciadiene în timpul luptelor dintre Ciad și Libia. El este conducătorul de facto al estului Libiei de când LNA și-a consolidat puterea în regiune după 2016. În 2019, LNA a lansat o campanie pentru capturarea Tripoliului. A ajuns până la capitală, dar câștigurile sale au fost rapid anulate de forțele loiale guvernului recunoscut internațional. O încetare a focului între cele două părți a fost convenită în 2020, dar țara a rămas divizată între cele două guverne, iar ciocnirile au continuat să izbucnească regulat în toată Libia.
Saddam Haftar, care este moștenitorul aparent al conducerii LNA după tatăl său, s-a întâlnit în ultimele săptămâni cu oficiali de rang înalt din regiune și din lume, inclusiv cu ministrul apărării al Egiptului și cu președintele francez Emmanuel Macron. Administrația președintelui american Donald Trump a intensificat eforturile diplomatice ale Washingtonului în această țară nord-africană bogată în petrol, consilierul Casei Albe Massad Boulos conducând o inițiativă de unificare a celor două guverne rivale. Boulos a declarat vineri pentru Al Hadath TV că părțile libiene vor fi invitate la Washington pentru a semna un acord final în prezența lui Trump, dacă se va ajunge la unul. „Statele Unite își vor continua eforturile pentru a sprijini poporul libian, care a suferit 15 ani de război și divizare”, a scris Boulos într-o postare pe rețelele sociale.
Această întâlnire dintre Rubio și Saddam Haftar marchează un pas important în strategia americană de a media pacea în Libia. Deși SUA au fost implicate încă de la începutul crizei, administrația Trump pare să accelereze eforturile, poate din cauza instabilității regionale care amenință interesele americane și ale aliaților săi. Libia este nu doar un producător major de petrol, ci și un punct de tranzit pentru migranți și un câmp de luptă pentru influența regională între puteri precum Turcia, Egiptul și Emiratele Arabe Unite.
Unificarea Libiei este o sarcină herculeană. Cele două guverne au viziuni diferite asupra viitorului țării, iar loialitățile tribale și militare sunt adânc înrădăcinate. LNA, condusă de familia Haftar, controlează estul și sudul, în timp ce Guvernul de Unitate Națională (GUN) din Tripoli este recunoscut de ONU și de majoritatea comunității internaționale. În ciuda acordurilor de încetare a focului și a eforturilor de mediere, violențele au continuat, iar procesul politic este blocat de dispute privind constituția, alegerile și controlul asupra resurselor.
Întâlnirea lui Rubio cu Saddam Haftar sugerează că Washingtonul încearcă să construiască o relație directă cu tabăra din est, poate pentru a o convinge să facă concesii. De asemenea, implicarea lui Massad Boulos, un consilier apropiat lui Trump, arată că această inițiativă are prioritate la nivel înalt. Cu toate acestea, scepticii se întreabă dacă SUA pot reuși acolo unde alții au eșuat, mai ales într-un context geopolitic complex, unde Rusia, prin intermediul grupului Wagner, a avut o prezență semnificativă în estul Libiei.
Pentru libienii obișnuiți, această criză înseamnă ani de suferință, lipsă de servicii de bază, economie distrusă și insecuritate constantă. Unificarea ar putea aduce stabilitate, dar numai dacă este însoțită de un proces politic incluziv și de reforme reale. SUA au promis să rămână în fruntea eforturilor diplomatice, dar succesul depinde de voința părților libiene de a depăși diviziunile și de a pune interesul național mai presus de ambițiile personale sau de grup.
De ce este important:
Această întâlnire dintre Marco Rubio și Saddam Haftar subliniază angajamentul reînnoit al SUA de a rezolva criza libiană, care durează de peste un deceniu. Libia nu este doar o sursă de instabilitate regională, ci și un factor cheie în securitatea energetică a Europei și în fluxurile migratorii. O Libie unită și pașnică ar putea reduce amenințările teroriste, ar putea stabiliza prețurile petrolului și ar putea oferi un model de reconciliere pentru alte țări divizate. În plus, implicarea directă a administrației Trump, prin intermediul unor figuri precum Massad Boulos, arată că Washingtonul consideră această criză o prioritate strategică, mai ales în contextul competiției cu Rusia și China pentru influență în Africa de Nord.
