Frica pentru deportații din SUA în Venezuela, prinși în cutremure: căutări sub dărâmături
Statele Unite au deportat peste 140 de persoane în Venezuela exact în aceeași zi în care două cutremure puternice au zguduit țara, iar echipele de salvare caută acum disperat supraviețuitori printre dărâmăturile hotelului în care fuseseră cazați deportații, potrivit mărturiilor acestora. Un zbor de deportare din Miami a sosit în Venezuela cu doar câteva ore înainte de cutremurele din 24 iunie, a relatat luni agenția Associated Press (AP).
La bord se aflau 146 de venezueleni, inclusiv 19 femei și șapte copii, conform ICE Flight Monitor, o inițiativă a organizației Human Rights First care urmărește zborurile de deportare ale SUA. Lisbeth Portillo, una dintre deportate, a declarat pentru AP că a reușit să scape din dărâmăturile hotelului din orașul La Guaira împreună cu aproximativ 20 de alte persoane și au mers pe străzi cerând ajutor. În timp ce ieșeau din haos, au văzut oameni alergând, unii goi, alții desculți, prin La Guaira, una dintre zonele cel mai grav afectate de cutremurele cu magnitudinea 7,2 și 7,5. Guvernul venezuelean anunță că peste 1.700 de persoane au murit în urma cutremurelor în toată țara.
„Am mers aproximativ 5 kilometri și am plâns și am plâns... Nu exista niciun fel de comunicare”, a spus Portillo. Grupul a ajuns la o clădire a Gărzii Naționale, unde au avut ocazia să sune rudele. Portillo a povestit că se afla pe balconul hotelului unde fuseseră duși deportații când a simțit primul cutremur. „Am început să aud «papa, papa, papapa» și am văzut femeile de lângă mine cum încep să cadă”, a descris ea sunetul seismului. „Toate țipau după ajutor.”
Un videoclip postat pe rețelele sociale de guvernul venezuelean arată imagini cu deportații primiți de autorități la aeroportul din Caracas. Ca parte a campaniei președintelui american Donald Trump pentru deportări în masă, ICE Flight Monitor a urmărit 288 de zboruri de deportare către 38 de țări în luna mai, inclusiv Burkina Faso, Cambodgia, Camerun, Coasta de Fildeș și Chile. SUA au efectuat 12 zboruri de deportare către Venezuela în aceeași lună, potrivit monitorului.
Jenny Rodriguez a declarat pentru postul Telemundo că se afla pe același zbor de deportare și a fost dusă și ea la hotel. „Am fost prinsă sub dărâmături. Un coleg care fusese pe același zbor a trecut pe lângă mine. Am reușit să-mi eliberez mâna din moloz, l-am prins de pantaloni și l-am rugat să mă ajute”, a spus ea.
Biroul pentru Imigrare și Vamă al SUA (ICE) nu a răspuns imediat unei solicitări de informații din partea AP. Mulți dintre cei aflați la bordul zborului de deportare din Miami de săptămâna trecută sunt acum temuți a fi printre victimele cutremurelor.
Contextul deportărilor și al cutremurelor
Această tragedie ridică întrebări serioase cu privire la politica de deportare a administrației Trump și la modul în care sunt tratați deportații. În timp ce SUA continuă să accelereze expulzările, mii de oameni sunt trimiși în țări care se confruntă cu instabilitate politică, economică sau, în acest caz, cu dezastre naturale. Venezuela, deja afectată de o criză umanitară profundă, se confruntă acum cu un număr mare de morți și răniți, iar infrastructura fragilă face ca eforturile de salvare să fie extrem de dificile.
Cutremurele gemene au lovit în apropierea coastei Venezuelei, provocând pagube masive în orașe precum La Guaira și Caracas. Clădiri s-au prăbușit, drumuri au fost distruse, iar echipele de salvare lucrează non-stop pentru a găsi supraviețuitori. În acest context, soarta deportaților devine și mai sumbră: ei nu au fost doar smulși din casele lor din SUA, ci au fost plasați direct într-o zonă de dezastru, fără sprijin sau protecție.
Mărturii cutremurătoare
Poveștile supraviețuitorilor sunt sfâșietoare. Lisbeth Portillo a descris momentele de panică și confuzie: „Am auzit un zgomot asurzitor, apoi totul s-a cutremurat. Am căzut, iar în jurul meu oamenii țipau. Am reușit să ies, dar mulți au rămas sub dărâmături.” Ea a povestit cum a mers kilometri întregi desculță, printre cadavre și clădiri prăbușite, până când a găsit un post al Gărzii Naționale.
Jenny Rodriguez, o altă deportată, a relatat cum a fost salvată de un coleg de zbor: „Eram îngropată până la brâu. Am auzit pași și am strigat. El m-a auzit și a început să scoată pietrele cu mâinile goale. Mi-a salvat viața.”
Reacții și critici
Organizațiile pentru drepturile omului au condamnat dur politica de deportare a SUA, mai ales în contextul în care Venezuela se confruntă cu o criză umanitară gravă. „Este inuman să trimiți oameni într-o țară unde știi că există riscuri majore, iar acum vedem consecințele tragice”, a declarat un purtător de cuvânt al Human Rights First.
Guvernul venezuelean, condus de Nicolás Maduro, a acuzat SUA că „exportă suferință” și a promis că va investiga circumstanțele în care deportații au fost cazați într-o clădire nesigură. Cu toate acestea, autoritățile locale sunt copleșite de amploarea dezastrului și nu pot oferi asistență adecvată nici măcar propriilor cetățeni, nemaivorbind de cei nou-sosiți.
Analiză: O criză suprapusă
Această situație ilustrează perfect cum politicile migratorii dure pot avea consecințe neprevăzute și tragice. Deportații nu sunt doar numere pe o listă; sunt oameni cu povești, familii și speranțe. Trimiși înapoi într-o țară pe care poate au părăsit-o din cauza violenței sau a lipsei de oportunități, ei ajung acum să lupte pentru supraviețuire într-un peisaj post-apocaliptic.
Cutremurele au adus la suprafață și vulnerabilitatea infrastructurii venezuelene. Hotelul în care au fost cazați deportații era probabil o clădire veche, nereabilitată, care nu a rezistat seismelor. Cine a luat decizia de a-i caza acolo? De ce nu au fost duși într-un loc mai sigur? Aceste întrebări rămân fără răspuns, pe măsură ce echipele de salvare continuă să sape în căutarea supraviețuitorilor.
Concluzie
Tragedia din Venezuela este un semnal de alarmă pentru comunitatea internațională. Deportările în masă nu pot continua fără a ține cont de condițiile din țările de destinație. Statele Unite trebuie să își asume responsabilitatea pentru siguranța celor pe care îi expulzează, mai ales atunci când aceștia ajung în zone de dezastru. În același timp, Venezuela are nevoie de ajutor umanitar urgent pentru a face față consecințelor cutremurelor și pentru a salva cât mai multe vieți.
De ce este important:
Această poveste evidențiază intersecția dintre politicile migratorii dure și dezastrele naturale, arătând cum deciziile birocratice pot avea consecințe fatale. Ea subliniază necesitatea unei abordări mai umane în gestionarea migrației și a deportărilor, precum și importanța cooperării internaționale în situații de criză. Fiecare viață pierdută este o tragedie, iar această criză ne reamintește că, în spatele cifrelor, există oameni reali care suferă.
