Grupurile anti-imigranți au lansat amenințări false, susținând că imigranții fără acte vor fi arestați și deportați dacă nu respectă termenul impus. Guvernul sud-african a respins categoric aceste afirmații, calificându-le drept minciuni periculoase. Președintele Cyril Ramaphosa a declarat luni că dreptul la protest „nu permite nimănui să amenințe sau să intimideze pe alții, nici să comită acte de vandalism sau violență”. El a subliniat că „indiferent de motivație, a face dreptate cu mâna proprie înseamnă vigilentism”. Cu toate acestea, mii de oameni au fost deja forțați să fugă, iar comunitățile de imigranți trăiesc într-o stare de teroare.
Corespondenta Al Jazeera la Johannesburg, Haru Mutasa, a relatat că la proteste participă sud-africani din toate clasele sociale și din diferite triburi. „Toți au un singur scop: vor ca guvernul să facă ceva în privința străinilor fără documente”, a spus ea. „Oamenii sunt frustrați, spun că au auzit promisiuni de la guvern, dar nu văd nicio schimbare pe teren. Se întreabă de ce, deși unii dintre ei au diplome, nu pot găsi un loc de muncă.” Aceste nemulțumiri sunt alimentate de o economie fragilă, cu o rată a șomajului de peste 30%, una dintre cele mai ridicate din lume.
Protestele au început în aprilie ca adunări mici, dar au crescut în amploare în ultimele săptămâni. Țara a fost martora unor atacuri xenofobe repetate, soldate cu cel puțin patru morți: doi mozambicani, un etiopian și un malawian, conform agenției AFP. Deși grupurile susțin că vizează doar migranții ilegali, străinii care se află legal în Africa de Sud sunt, de asemenea, în pericol. Mii de cetățeni străini au campat în fața consulatelor și a adăposturilor, căutând protecție. Alții spun că au fost evacuați sau concediați, proprietarii și angajatorii invocând teama de amenzi sau atacuri.
Numeroși străini au părăsit deja țara, fie pe cont propriu, fie cu ajutorul ambasadelor. Mai multe state africane au trimis avioane și autobuze pentru a-și repatrierea cetățenii. Această criză umanitară se suprapune peste un context politic tensionat, cu alegeri legislative programate în noiembrie. Unii politicieni au început să folosească un discurs anti-imigranți tot mai virulent, încercând să câștige capital electoral. Partidele extremiste, precum Mișcarea de Transformare a Africii de Sud, cer expulzarea în masă a străinilor, alimentând spirala urii.
Africa de Sud are un istoric sumbru al violenței xenofobe. În 2008, 62 de persoane au fost ucise în revolte, iar atacuri similare au avut loc în 2015 și 2016. În 2019, cel puțin 12 oameni au murit când mulțimi înarmate au atacat afaceri deținute de străini în jurul Johannesburgului. De fiecare dată, autoritățile au promis măsuri, dar tensiunile nu s-au stins niciodată cu adevărat. Economia sud-africană, afectată de inegalitate profundă, corupție și lipsa locurilor de muncă, creează un teren fertil pentru țapi ispășitori. Imigranții, în special cei din alte țări africane, sunt acuzați pe nedrept că „fură” locurile de muncă și resursele limitate.
Președintele Ramaphosa a încercat să calmeze spiritele, dar retorica sa nu a reușit să oprească valul de ură. Organizațiile pentru drepturile omului avertizează că situația se poate deteriora rapid, mai ales dacă guvernul nu ia măsuri concrete pentru a combate șomajul și a integra comunitățile. În același timp, imigranții legali și ilegali sunt prinși la mijloc, fără protecție reală. Mulți dintre ei au fugit din țări afectate de războaie sau sărăcie, doar pentru a găsi violență și respingere în Africa de Sud.
Pe străzile din Johannesburg, atmosfera este încărcată. Protestatarii poartă pancarte cu mesaje dure, iar poliția încearcă să mențină ordinea. Liderii comunităților de imigranți cer intervenția comunității internaționale, dar până acum răspunsul a fost limitat. Uniunea Africană a condamnat violențele, dar nu a oferit sprijin concret. În timp ce ultimatumul expiră, teama de noi masacre crește. Istoria arată că, fără o schimbare reală, ciclul violenței xenofobe va continua.
De ce este important:
Această criză nu este doar o problemă internă a Africii de Sud, ci un semnal de alarmă pentru întreaga lume. Ea evidențiază cum frustrările economice și lipsa de perspective pot fi manipulate politic pentru a alimenta ura împotriva străinilor. În contextul global al migrației și al creșterii naționalismului, Africa de Sud devine un caz de studiu tragic. Dacă nu se găsesc soluții durabile – investiții în educație, locuri de muncă și coeziune socială – violența xenofobă va continua să facă victime. De asemenea, această situație testează capacitatea statului de drept de a proteja toți locuitorii, indiferent de statutul lor legal. Pentru România și Europa, lecția este clară: instabilitatea economică și discursul instigator la ură pot duce la tragedii umanitare. Solidaritatea și politici echitabile sunt singurele arme împotriva acestui flagel.
